Repertoriu Teatrul Național Mihai Eminescu / 16 - 22 decembrie

18 decembrie 18:30 Sala Studio

O AVENTURĂ TOMNATICĂ DE SEMION ZLOTNIKOV

“O aventură tomnatică” : o incursiune insolită în universul
casnic al zilelor noastre; comedie dulce-acrişoară, farsă cu
subînţelesuri, plină de replici sclipitoare; spectacolul prezintă o
radiografie necruţătoare a vieţii unui cuplu ce vrea să o ia  mereu
de la capăt …

19 decembrie ora 18:00 Sala Mare

LIVADA DE VIȘINI DE A. P. CEHOV

Piesa "Livada de vișini" Cehov  o considera _comedie_, Stanislavski -
_tragedie_, iar pe afișul de la premieră, în 1904, scria _dramă_),
devine, în viziunea regizorului Alexandru Cozub, tragicomedie,
spectacol savuros despre setea de iubire împărtășită, despre nevoia
de sens și împlinire.
Trei generații de personaje - egocentrice, naive, risipitoare și
flecare,- nu se ascultă unul pe celălalt și nici n-o vor : îi adună
doar Livada, mai mult cea din aduceri aminte decât cea înflorind sub
ferestre. Livada de vișini_ de la Chișinău provoacă, vorbind de imperativul
schimbării, de indiferență și resemnare: struna ruptă poate fi doar
înlocuită: dacă, asemenea bătrânului Firs, "_nu mai înţelegi
nimic… totul s-a destrămat_, " rămâi zăvorât în casa pustie.
Tăvălugul tranziției trece peste tot și toate: _Vreme este să te
naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi
ce ai sădit,_ - zice Eclesiastul. De n-ai curaj s-o faci tu însuți,
lepădându-te de trecutul bântuit, asumându-ți schimbarea,  îți
vor smulge alții Livada  - de vișini, peri sau gutuie; _casa
părintească nu se vinde_ e slogan ce dă bine în cântec, nu și în
realitate.
Rostul livezilor e să rămână, imaculate, în memorie.

21 decembrie ora 18:00 Sala Mare

DOSARELE SIBERIEI SPECTACOL DE PETRU HADÂRCĂ „DOSARELE SIBERIEI” - CIFRELE AU SUFLET

Ideea spectacolului o port de mult timp în minte și în suflet. Soarta
românilor basarabeni persecutați, masacrați și exterminați de
regimul comunist  prin foamete organizată, prin deportări în masă
și prin încarcerare în  GULAG este o temă la care am revenit și am
lucrat mai bine de zece ani, profitând de șansa de a monta mai multe
spectacole-document la Teatrul Național Radiofonic de la București, la
Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași.
După șocul produs de lectura  Arhipelagul-ului GULAG de Aleksandr
Soljenițân, am citit alte materiale, în special memorii ale
conaționalilor noștri trecuți prin malaxorul represiunilor
staliniste,  descoperind treptat o realitate ascunsă, paralelă și
diferită de cea trăită de mine în perioada copilăriei și
tinereții. Am descoperit îngrozit că alături de noi, pionieri și
comsomoliștii ce recitam voioși ode lui Lenin și Partidului, trăiau
oameni care sufereau în tăcere, își plângeau în taină părinții,
surorile și frații, bunicii, prietenii, uciși de sistemul odios și
pervers, creat de cei pe care noi îi glorificam cu atâta
inconștiență înflăcărată. De atâtea ori am trecut alergând pe
coridoarele școlii pe lângă învățătoarea Ecaterina Chele, de
atâtea ori am întâlnit-o pe drumurile satului și, cum se
obișnuiește la țară, o salutam în grabă, dar niciodată n-am
bănuit câtă  suferință poartă în inima ei. Nu bănuiam că, în
multe case, consătenii mei se măcinau,  se stingeau lent de durere
mută și neîmpărtășită. La fel cum nu mi-am putut închipui că
Sângereiul meu drag, loc al bucuriei, a putut fi un loc al vaietelor
și terorii, și în ’41, și în ’49, și în ’51, mi se ridică
părul în cap când îmi imaginez cum  drumurile satului s-au umplut
de femei bocind și urlând de disperare, de copii plângând
ținându-se de părinții și bunicii lor înnebuniți de frică și
neputință,  mânați cu toții în Siberia.  Șocul emoțional produs
de lectura amintirilor Ecaterinei Chele și ale altor martori oculari ai
acelor timpuri, a fost răvășitor, însoțit de un sentiment de vină
pentru inconștiența noastră, pentru că nu am știut și am fost
atât de indiferenți față de oamenii îndurerați de lângă noi.
Este adevărat că atunci această temă era tabu.  Au trecut aproape
trei decenii de când documentele de arhivă au fost desecretizate,
supraviețuitorii au putut, în sfârșit, să spargă gheața tăcerii
și să  povestească experiențele traumatizante,  istoricii au
publicat studii, dar la nivelul mentalului colectiv rămâne un mare gol
și o mare confuzie - nu s-a produs o asumare și o conștientizare a
crimelor orchestrate de regimul comunist, așa cum s-a întâmplat cu
cele ale fascismului.

22 decembrie 12:00 Sala Mare

PEPPI CIORAP-LUNG DE ASTRID LINDGREN

”Peppi Ciorap Lung”: un musical aducând în scenă istorii haioase
şi doldora de înţelesuri, mișcare, dans şi melodii de neuitat
;năstrușnica Peppi nu se lasă bătută cu una, cu două, face doar
ce-i tună prin cap. După o întâlnire cu eroina noastră până şi
hoţii se lasă de meserie! Să privim lumea prin lentila imaginaţiei
lui Peppi şi deacum încolo nicio zi nu va mai semăna cu alta!

”Peppi Ciorap Lung” este povestea copilăriei fiecăruia dintre noi,
spectacolul fiind pe placul tuturor, atât a copiilor, cât și a
maturilor.

18 si 22 decembrie ora 18:00 Sala Mare

PANICĂ LA GRAND HOTEL  DUPA RAY COONEY

„Panica la Grand Hotel”, după Ray Cooney în regia lui Sandu
Vasilache – , e o comedie de situaţie, cu multe încurcături, unde
se încâlceşte şi se descâlceşte, în ritm alert, o sumedenie de
probleme ce rezultă din aventurile amoroase ale personajelor
principale. Şi aici – agitaţie, uşi trântite, o fereastră
„ucigaşă” şi un mort… viu. Sandu Vasilache mai recurge la un
şiretlic: inversând sexul personajelor din piesă, aduce în scenă
(după Chiriţa lui Alecsandri) o protagonistă femeie jucată de un
bărbat.